Telefon: 021.347.00.11 E-mail: contact@upasolutions.ro

Forme incipiente de economie socială

[vc_row][vc_column width=”1/1″][vc_column_text]          Necesitatea de gasire a unor solutii viabile pentru probleme economice, sociale sau de mediu in cadrul unor comunitati unde nevoile nu sunt total acoperite de catre stat da nastere economiei sociale. Economia sociala este numita si economie solidara, scopul principal fiind imbunatatirea conditiilor de viata pentru anumite categorii sociale dezavantajate sau vulnerabile. Primele forme de economie sociala isi au radacinile in perioada antica, cand anumite grupari realizeaza importanta formarii de aliante care sa implice ajutor economic si sustinere sociala.

          Totul incepe cu civilizatiile orientale de origine semitica si cu Egiptul Antic. Acolo se nasc, din nevoia de asociere, primele grupari socio-economice cu caracter religios, aflate sub guvernarea atotputernica a monarhului, intruchiparea si reprezentantul zeilor pe pamant. Aceste asociatii functionau sub semnul fraternitatii, avand conotatii ritualice. Liantul dintre membrii era credinta comuna in misterioasele divinitati orientale dupa bunul plac al carora se credea ca se intampla toate evenimentele pamantene. Caracterul economic al acestor asociatii religioase provenea din faptul ca membrii cotizau, mai mult cu animale destinate sacrificiului ritualic decat cu monede, catre liderii gruparilor. Acest obicei aminteste de fariseii din Ierusalim din vremea lui Isus care strangeau monede la intrarea in temple.

          Odata cu dezvoltarea civilizatiilor de pe continentul european, gruparile socio-economice incep sa faca parte din viata publica a cetatilor grecesti si a Romei. Caracterul ritualic este pastrat, un nou membru fiind acceptat doar in urma parcurgerii unor etape initiatice. In Grecia Antica, cele mai importante curente socio-economico-religioase sunt consemnate la Eleusis si Delphi. Oracolul din Delphi era considerat a fi reprezentantul zeului Appolo, insusi zeul locuind in templu timp de sase luni, marcate prin renasterea naturii. Preotii de la templu au devenit cu timpul corupti, abuzand adesea de postura privilegiata in care se aflau, impunand taxe nejustificat de mari pentru vizitarea oracolului. Legenda spune ca oracolul a profetit invazia persana asupra Peloponezului, oferind si solutia salvatoare- un zid de lemn, care a salvat cetatile grecesti, crescand astfel autoritatea preotilor de la templu, precum si a taxelor percepute pentru „consiliere”. Curentul exista si in Roma, mentinandu-se pe tot parcursul tranzitiei de la regat la republica si apoi la imperiu.

          Dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus si ridicarea civilizatiilor barbare de origine germanica, se remarca in jurul secolului IX aparitia unor asociatii socio-economice numite bresle sub forma unor grupuri de mestesugari specializati pe diferite domenii, forme rudimentare de diviziune a muncii, percepute dintr-un unghi de vedere modern. Intr-o societate feudala in cadrul careia regele detinea puterea absoluta, sustinut de actiunile opresive ale Bisericii ascunse sub o masca perfida a credintei , breslele nu puteau functiona independent. Statul si mai ales biserica isi rasfrangeau abuzurile si asupra asociatiilor de mestesugari, acestea adaptandu-se si continuand sa supravietuiasca sub alte forme. In acest timp, anumite paturi feudale influente prosperau de pe urma unor taxe abuzive. Asociatii mestesugaresti nu se gaseau doar in Europa, in Imperiul Otoman inflorind „asociatiile pentru comercializarea alimentelor”, iar in India „castele profesionale”. Breslele, ca structuri socio-economice, au pavat drumul catre infiintarea ulterioara a corporatiilor.

          In secolul XVIII apare in Anglia un curent inovator marcat prin dezvoltarea unor „societati de prietenie” cu caracter laic. Acestea aveau rolul de a oferi membrilor (acestia efectuau plati regulate) alocatii de sustinere in caz de boala sau de a despagubi rudele in caz de deces. Aceste grupari socio-economice, iesite acum in totalitate de sub egida bisericii, functionau ca forme incipiente de asigurari private. In timp ce continentul european era strabatut de avant revolutionar (restrangerea libertatilor regelui in Anglia- Magna Carta Libertatum si revolutia franceza de la 1789) impotriva intangibilitatii regilor, formele socio-economice din Europa incep sa migreze si catre alte continente in jurul anului 1800. Astfel, in plina epoca industriala, curentul ajunge in Statele Unite ale Americii, Australia si Noua Zeelanda.

          Dupa 1789, asociatiile socio-economice trebuie sa se alinieze caracterului nationalist care se raspandeste prin statele dezvoltate ale Europei. Ideeile de asociere cu profit distribuit proportional cu contributia membrilor se constituie in diferite structuri: asociatii in cadrul manastirilor- care comercializeaza bunuri de productie proprie (bere, vin, lactate), asociatii in domeniul artelor- in care costurile pentru organizarea pieselor de teatru, a simfoniilor sau a altor evenimente artistice erau acoperite de pretul biletelor platite la intrare, asociatii in cadrul spitalelor- cu strangere de fonduri pentru tratarea oamenilor saraci sau asociatii cu caracter artistic bazate pe sponsorizari (un exemplu relevant aici este sponsorizarea genialului arhitect catalan Antoni Gaudi de catre industriasul Guell).

          In secolul XIX, conceptul de economie sociala se apropie cel mai mult de intelesul pe care il are in zilele noastre. La sfarsitul secolului, in apropierea inceputului Marelui Razboi, conceptul se cristalizeaza si este perceput ca o necesitate sociala.[/vc_column_text][vc_tweetmeme type=”vertical”][vc_googleplus type=”tall”][/vc_column][/vc_row]

Back to Top
Enter your Infotext or Widgets here...